|
Te-am admirat de mult timp în tácere, iar atunci, când m-ai privit prima oará, când mi-ai zâmbit prima oará, am simtit cá má topesc sub intensitatea privirii tale... Ai pátruns în viata mea, o datá cu primele raze de soare, ce anuntá rásáritul. Mi-ai luminat întreaga existentá prin simpla ta prezentá, m-ai învátat sá renasc cu fiecare rásárit si apus de soare. M-ai învátat sá admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picurá din stele... Esti steaua de pe cortina catifelatá a noptii ce má-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei rámâne, îngerul si minunea vietii mele! M-am trezit cu gândul sperantei ucise... ai plecat si cuvintele tale au rámas ca un ecou si sufletul îmi plângea de durerea mistuitoare... si inima mea s-a afundat în tácere si singurátate... Acum tac... si plâng... si má mistuie flácárile trádárii tale... Chinul táu má urmáreste din umbra gândului meu. Amintirea ta má strigá, dar inima mea nu mai vrea sá sufere... si totusi... existá o sperantá pentru noi, dar e târziu, mult prea târziu... |
| |
|
