|
Când te vád, simt cum pámântul îmi fuge de sub picioare, parcá totul se roteste în jurul meu, parcá eu sunt centrul universului, dar... deodatá totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, má faci sá má învârt în jurul táu, má domini... nu má mai pot stápâni... Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi înváluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpá, esti mai presus de propria mea persoaná si nu îti voi putea explica niciodatá, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc! |
| |
|
